MON'EDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunţis. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeasi monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viaţa cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă si răsplată. [Pl. si: monezi. - Var.: mon'etă s.f.] - Din ngr. mon'edha.
Sursă : DEX'98 (25507)  - rscurt

MON'EDĂ s. ban, piesă, (pop.) para. (O ~ de cinci.)
Sursă : Sinonime (194632)  - siveco

mon'edă s. f., g.-d. art. mon'edei; pl. mon'ede
Sursă : DOR (262706)  - siveco

MON'ED//Ă ~ e f. 1) Semn bănesc de metal (mai rar de hârtie) admis si utilizat într-o ţară. 2) Ban mărunt de metal; mărunţis. ~ de argint. ◊ A bate ~e a emite bani de metal. A plăti cu aceeasi ~ a răspunde cu o comportare similară. [G.-D. monedei] /<ngr. mon'edha, it. moneta
Sursă : NODEX (343692)  - siveco